DEPENDENTA AFECTIVA



Ti s-a intamplat vreodata sa te gasesti intr-o relatie care nu te face sa te simti bine, dar sa nu reusesti sa te eliberezi? Cauzele pot fi diferite, dar la baza exista intotdeauna un sentiment de inadecvare care nu ne face sa ne simtim suficient de adecvati pentru a aspira la o relatie „egala” cu altcineva. Doar prin ruperea acestor conditionari putem crea relatii sanatoase si satisfacatoare cu oamenii din jurul nostru.

Afectiunea afectiva este o sursa de securitate substitutiva si pare a fi o conditie care se raspandeste pe scara larga, implicand un numar din ce in ce mai mare de oameni. Poate ca s-a ajuns, de asemenea, sa se aiba o mai mare constientizare a faptului ca acest tip de relatie se bazeaza pe fundatii instabile, care este rezultatul unei modalitati gresite de a trai o relatie. Aceasta constientizare determina un interes crescut in studierea cauzelor care o determina, in cautarea unei explicatii.

Puncte de referinta
Primul lucru care vine in minte este ca epoca noastra ofera putine certitudini. Societatea se prezinta instabila ca intotdeauna, lipsesc valori precise si puncte de referinta, nimic nu pare a fi considerat etern. Cu totii avem exemple frecvente de iubiri minunate care se sfarsesc, cuplurile care se impart, familiile care se destrama, prietenii care merg pe drumuri separate, o munca care devine din ce în ce mai precara, viata care devine mult mai agitata si lasa mai putin timp pentru sine si pentru ceilalti. Uneori ne miscam, schimbam orase, schimbam frecventele, pierdem contactele pe care le aveam, gasim altele noi.Aceasta situatie duce la nasterea unor legaturi slabe, care apar si sunt epuizate intr-o perioada scurta de timp.

Lipsuri afective
Adesea, totusi, dependenta emotionala are origini mai profunde: poate fi rezultatul deficientelor emotionale percepute in copilarie, o nevoie neindeplinita de iubire. Copilul care nu si-a dezvoltat autonomia emotionala si nu se simte complet dorit si acceptat de un adult important pentru el, nu va putea sa faca fata acestui refuz si va dezvolta nu numai un sentiment de durere amestecat cu furie, ci si un sens periculos de inadecvare care va da viata unor ganduri precum „nu ma iubesc pentru ca nu pot merita dragostea lor”.

Crescand, ranile copilariei pot fi uitate, dar nu sterse, mai devreme sau mai tarziu, acestea revin intr-o anumita situatie, intr-o situatie care isi va aminti de unele aspecte pe care le-a trait anterior. Acest lucru va asigura ca, chiar si ca adult, acest individ se va simti inadecvat, isi va limita asteptarile, cautand pe cineva care sa aiba grija de el si sa traiasca cu frica de a-l pierde, pentru ca nu se va simti vrednic sa-i merite atentia. Lipsa luarii in considerare a propriei persoane si a propriei valori il vor conduce la un fel de cerc vicios care il va determina sa vrea sa se increada complet in altcineva, dar in acelasi timp sa creada ca pe acel cineva nu se poate baza pentru totdeauna, pentru ca de indata ce si-a dat seama de valoarea lui mica pe care o are, va ajunge in cele din urma la el si il va respinge.

Cand suntem marcati de o trauma si, dupa un timp, ne gasim intr-o situatie similara sau care, din anumite puncte de vedere, ne aminteste de cea care am trait anterior, inconstientul nostru tinde sa o „foloseasca” ca o ocazie pentru rascumparare. Este ca si cum mintea noastra ar vedea o oportunitate de a remedia trecutul. Intentia are cu siguranta motivatii nobile, dar este naiv sa presupunem ca o lipsa de afectiune suferita in copilarie poate fi stearsa de o dorinta absoluta vizeaza cersirea pentru o dragoste, pe care vom continua sa nu ne simtim vrednici. Este punctul de plecare pentru din start gresit, nu trebuie sa cautam o iubire „cu orice pret”, trebuie sa intelegem mai intai ca iubirea nu este o recompensa si ca cei care nu o primesc sau nu au primit ,nu inseamna ca sunt demni de a primi iubire.

A depinde de cineva sau de ceva, inseamna de a avea nevoie pentru a-ti satisface propriile necesitati, pentru a te simti bine, a fi fericit.

Cu toate acestea, trebuie sa spunem ca nu toate dependentele sunt egale, exista dependente care pot fi definite ca fiind sanatoase si altele care in schimb se incadreaza intr-o categorie pe care o putem defini patologica. Dependentele sanatoase sunt cele care ne îmbogatesc, prieteniile, afectiunile familiei, relatiile sociale a caror nevoie este simtita si pe care o rasplatesc, oferindu-ne in schimb aceleasi atentii pe care le-am rezervat celorlalti.

Dependenta patologica, dimpotriva, duce la legatura cu o persoana care devine singurul centru de interese, dar care este doar o figura care absoarbe energia noastra fara a da nimic in schimb. In acest caz suntem aproape distrusi, anulati in ceea ce noi vedem ca singura noastra motivatie de a trai. Motivul adesea absolut nu este real, rezultatul este doar o fantezie care se straduieste sa-si umple lacunele prin gasirea unui remediu universal care in realitate nu poate exista.

In general, atunci cand suntem in joc cu un interes puternic, de o dependenta, acesta este rodul unei nevoi care se simte puternic in acel moment. Nevoile fiecarei persoane pot fi intotdeauna aceleasi sau schimbate de-a lungul timpului, dar crearea unui remediu mai mult sau mai putin imaginar, capabil sa rezolve totul, are adesea efectul plasarii intr-o falsa tacere care elimina abilita de a reactiona si de a face fata in mod concret, in realitate, cele care sunt nevoile noastre, sa ne angajam personal, sa ne asumam responsabilitatea pentru satisfactia lor.

Inevitabil, acest tip de relatie duce la momente frecvente de criza și suferinta, in care percepem ca exista ceva gresit, chiar daca in majoritatea timpului este convenabil sa atribuim aceasta neliniste problemelor zilnice , probleme mici ale unei relatii normale de cuplu. Cu toate acestea, frecvent, acest disconfort genereaza nemultumire si resentimente care cresc pana cand nu mai pot fi justificate de indulgenta noastra si trimit in criza acest idila iluzorie.

Sunt femeile cele care sufera cel mai mult
O ultima observatie pe care o putem face este ca dependenta emotionala afecteaza in principal sexul feminin. Unii au sugerat ca femeile reprezinta 99% din total. Acestea acopera toate grupele de varsta si, uneori, chiar au un nivel ridicat de educatie, dar nu stiu cum sa se iubeasca. O explicatie a acestei tendinte poate fi cautata in tipul de educatie primita ceea ce face ca femeile sa fie mai susceptibile de a suferi decat de a provoca suferinta. In plus, unele femei se simt foarte responsabile pentru ingrijirea altcuiva . Rezultatele unor cercetari recente au aratat chiar ca, de la varsta de zece ani, fetele sunt obligate sa coopereze mai indeaproape cu angajamentele familiale si interne decat sexul masculin. Acest lucru poate determina femeile sa se obisnuiasca sa-si puna pe al doilea loc propriile necesitati in favoarea celorlalti si sa accepte aceasta situatie ca evidenta si inevitabila.

Vestea buna este ca nivelul nostru de respect de sine nu este scris in genele noastre. Nu puteti alege culoarea ochilor sau a parului, dar puteti invata mereu sa va respectati mai mult, sa va recunoasteti limitele si sa va apreciati punctele forte. Asa este, si tu poti invata sa cresti stima de sine!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.